Numele, varsta si sexul meu nu conteaza. E de ajuns sa spun ca sunt o persoana ce parea ca se amesteca in multime si care poarta o experienta de viata din alea despre care-ti place sa citesti in ziar sau sa auzi la tv si sa te bucuri ca nu ti s-a intamplat tie. Oamenii sunt obisnuiti cu stereotipurile si prefera sa adopte ceea ce adopta majoritatea, sa se complaca intr-o rutina colectiva, fiindca e mai confortabil decat sa-si gaseasca propriul adevar.

Sa ai HIV nu e chiar cel mai frumos lucru care ti s-ar putea intampla, insa nici cel mai rau … si cu timpul ajungi sa pretuiesti cumva experienta de a fi strabatut un drum neregulat si dificil in locul unuia neted, in ciuda faptului ca aceasta calatorie nu e hotarata de tine.

Privesc in jur si-mi dau seama ca viata nu e simpla pentru nimeni, sau cel putin nu pentru oamenii obisnuiti pe care-i vezi pe strada sau in supermarket.Pentru mine timpul e prea scurt ca sa-mi permit lamentari sau regrete si tot ce vreau e sa strang intr-o existenta scurta o intensitate cat mai puternica. Nu-mi pasa ca traiesc si visez monocolor (adica limitat). Pana la urma fiecare om isi are limitarile lui, si oricum, viata nu-ti ofera prea multe optiuni. Viata inseamna pentru fiecare individ altceva. Insa, intr-o zi te ridici in picioare si realizezi ca sunt destule motive ca sa mergi mai departe si ca nu e niciunul plauzibil ca sa te opresti.

O tanara

Povestea e de pe iamademana.ro Fiecare putem ajuta! Se mai plange careva acum?

Merci Cristi!