In copilarie mi-am petrecut foarte mult timp cu bunicii mei la tara. Bunica era modelul meu. Mi se parea ca va trai forever, ca o sa imi aduc si eu copiii la ea, asa cum m-au adus si ai mei pe mine.

Am invatat cum sa am grija de animale, sa lucrez prin gradina, sa sap, sa ma duc la fan, sa secer, toate cele. Ma gandeam atunci, ca oamenii in varsta stau la tara, deci si eu cand voi iesi la pensie, voi sta acolo sau in ceva sat.

Bunicii fiind din Salaj, apelativul pentru cei batrani era “lele” si “bade”. Ei, de aici s-a ivit una din marile mele probleme la varsta de 7 sau 8 ani. Si prima confruntare cu faptul ca parintii gresesc. Mie mi-au dat numele de Mihaela Alina. Si in capul meu lele Alina sau lele Mihaela nu suna nicicum. Evident ca mi-am spus bunicii supararea. Draga de ea, mi-a explicat ca daca voi invata bine voi fi Doamna Alina sau Doamna Mihaela, nu lele. Si asta suna bine! 🙂

La Multi Ani Mihai si Mihaele!!