Munca mea zilnica presupune comunicatul cu multa, multa lume. Email, telefon, chat…toate caile de comunicare sunt deschise. Nu-mi prea pot permite sa nu fiu calma, indiferent de situatie. Problema cea mare e ca preiau foarte mult din starea celor cu care comunic.

Daca ma suni si iti ceri scuze ca ma deranjezi, inainte sa ma auzi vorbind si sa-ti dau eu de inteles ca ar fi cazul, imi dai maxim. Imi vine sa iti inchid si sa iti zic sa nu o mai faci! Nu ma deranjezi, e treaba mea sa iti raspund. La noi, nu e ca la ghiseul de la posta.

Daca imi scri mail kilometric, ca si o compunere la scoala, nu voi fi atenta si voi citi printre randuri. Nu iti rezolv problema mai repede, nici nu ai note in plus pentru exprimare. Cei care citesc multe emailuri zilnic obosesc pana la urma. Scurteaza, sintetizeaza, organizeaza.

Finalul e rezervat celor care dintr-un motiv sau altul, vor sa ne iubeasca in mod violent si fizic, si o si exprima verbal. La aia ma abtin cel mai greu sa nu le zic, sa o bage in mama lor, inainte sa ajunga pe la noi.

Lasand la o parte aceste sfaturi, ii iubesc pe toti la nebunie! 🙂 (de clienti e vorba)