E tare urat sa fii dezamagit de cineva drag. Sa descoperi ca ai avut incredere si ca ti-a fost tradata. Sa afli in timp ca ai fost un pion in jocul cuiva de cautare a bucuriei. Sa ti se spuna adevaruri, pe care tu le consideri false. Dar ce poti face altceva, decat sa le crezi?

Dupa toate astea, singurul lucru firesc e sa fii suparat. Ii asociezi fiinta cu minciuna, tradarea, rautatea, lasitatea sau neincrederea. Si toate trec asa…

Pana-ntr-o zi, cand iti dai seama ca inima se bucura inca. Tu nu credeai, pentru ca mintea ta e suparata in continuare! Si incepe sa iti para rau de gandurile rele pe care ti le-ai facut. Si inima iti plange, de mila mintii…ca ea nu a invatat inca sa iubeasca! Dar are vreme….