N-am stiut eu vineri dimineata cand m-am trezit ca voi zbura, am pornit de acasa cu gandul ca voi fi doar privitoare la Baloon Fiesta. Aveau nevoie de oameni mici de pus in cos si m-au luat pe sus. Mi-era somn, nu apucasem sa beau cafea, mi-era frig…si am nimerit la un echipaj din Ungaria, cu cunostinte limitate de limba engleza. Am avut ceva emotii!

Am fost in balonul care a ajuns primul la peste 1000 de metri, le vedeam pe restul mai jos si ma intrebam de ce suntem noi mai viteji. Privelistea de sus e foarte frumoasa, e liniste, foarte relaxant. Se auzeau foarte tare cainii cum latra. Si am vazut niste morminte, care de sus aratau ca niste ghivece cu flori, doar cand am ajuns mai jos am realizat ce sunt. Am avut parte de un zbor privat, eu si pilotii. S-au jucat putin, urcau, coborau si eu ma intrebam cum va fi cand aterizam. A fost minunat!

Bineinteles ca inainte de a urca in balon am fost intrebata “Alina ai parasuta, sau esti?”, vrea careva raspunsul? 🙂