Mai demult, puneam prea mult pret pe parerea unora despre mine. Cu cat era mai drag sau mai de incredere, cu atat crestea influenta persoanei respective asupra mea. Luam ca bune parerile rele. Stiam ca nu e asa si imi dadeam silinta sa demonstrez contrariul. Nu stiu inca, daca astfel de situatii ajuta cumva la dezvoltarea personala. Stiu doar, ca daca simteam ca am ceva de aratat cuiva, inseamna ca nu mi-o aratasem mie cum trebuie.
A fost greu sa-mi dau seama de asta. E foarte usor sa te prostesti si e si mai usor sa fi prostita. Cand am realizat ca imaginea pe care o proiectau altii asupra mea era de fapt distorsionata de propria lor neputinta, am incetat sa explic. Si cand stii ce anume te leaga in mod bolnav de cineva, poti incepe sa te vindeci.
Trebuie avut grija la resentimente. Cata vreme exista, vindecarea nu e completa. Influenta se pierde, cand ii ia locul nepasarea.
Leave a Reply