Nu mi-au placut niciodata profesorii care iti puneau intrebari capcana, doar pentru a-ti demonstra ca nu stii. E clar ca nu poti asimila tot ce ti se preda, iar lucrurile facute cu falsitate imi provoaca scarba. Cand am inceput sa lucrez, mi se puneau intrebari cam in acelasi fel. Stiam ca sefii mei stiu raspunsul si o fac doar pentru a verifica daca sunt atenta. Au invatat sa ma cunoasca in timp, au stiut ca stiu, si nu au mai intrebat.

 

Cele mai urate au fost testele din viata personala. Cele premeditate. Acolo mi-au fost testate reactiile la anumite situatii, sa se vada daca corespund unor asteptari. Nu-mi place sa-mi caute cineva “nod in papura”. Nu-mi place sa simt ca ai nevoia sa ma supui la anumite lucruri pentru a vedea daca am potential. Cunoasterea vine in timp si e mai bine sa lasi un om sa se desfasoare.

 

“Profesorii” din viata mea, cei care testau de dragul de a o face, au fost singurii care au picat “testul meu”, care a fost usor, pentru ca sunt inca la stadiul de “elev”. Am fost dezamagita, cei care nu te pot invata, n-ar trebui sa te testeze. Sau poate e adevarat ca studentul isi intrece maestrul…