Imi spunea cineva zilele trecute, ca la nivel de suflet, cei care ne fac cel mai mult rau, ne sunt cei mai buni prieteni. Ei se sacrifica pentru noi, pentru devoltarea noastra spirituala. Fac rau, sa putem noi alege bine. Asta daca suntem  in stare sa pricepem ce avem de priceput. Pentru ca este si riscul sa nu invatam nimic, iar ei sa faca rau degeaba.

 

E plina lumea de dualitate.  Si e plina de interpretari. In liceu, inainte de a analiza orice carte, citeam biografia autorului. Pentru a intelege ce spune trebuie sa il cunosti. Dar nu putem cunoaste pe nimeni, nu cand avem simple date sau fapte la indemana. De aceea mi se pare, ca cel mai frumos lucru cand citim ceva, e sa vedem ce ne spune noua si nu ce a vrut autorul sa spuna.

 

Aveam multe de spus azi, dar am baut vin si m-am molesit. Poate o sa imi vina maine in cap…