Cu trecerea timpului, fiecare dintre noi aduna tot felul de povesti. Unele mai bucuroase, altele mai triste. Unii suntem mai puternici si ramanem cu puterea de a trai cu bucurie prezentul si de a privi cu speranta spre viitor. Altii isi pastreaza durerea.

Imi spunea cineva ca trecutul ne defineste. Atunci, mi s-a parut ca suna a “acuzare”. Pana am ajuns la concluzia ca nu e adevarat. Nu trecutul ne defineste, ci cum am scapat de el. Viata ne pune fata in fata cu diferite situatii. E si vina noastra, dar cum iesim din ele, nu cum am intrat, conteaza.

“Sa raspunzi la bine cu bine si la rau cu dreptate“, asa spunea un maestru. As completa, ca pentru binele si linistea noastra, la rau trebuie sa ii raspunzi si cu iertare si cu uitare.

Cel mai greu e sa iesi din tiparul obisnuit. Cand ai avut stari urate pentru mult timp, le vei cauta inconstient in continuare. Si ai mari sanse, sa respingi, fara sa stii de ce, pe cei care pot aduce altceva. Nu va omorati sufletul, cu povesti aiurea….