Au fost multe zilele chinuitoare. Au fost multe orele pierdute in visare. Si a mai fost mersul cu capul in pamant sa nu vad lumea. Au fost rugaciunile spre cer si nevoia de raspuns. De ce a durat atat? Care a fost rostul lor? Nu mai conteaza, acum ca a trecut.

Primul gand al diminetii… A trebuit ceva timp sa se linisteasca. Asteptam ziua asta. Cand nu mai astept nimic, cand nu ma mai intereseaza! Asa e oare, sau e doar iluzia?