Luna asta se implineste un an de la big bang, adica de la reformatarea mea. E un an de cand am decis sa imi schimb drumul, sa aleg ceva mai bun. E greu sa iei o decizie care iti va modifica tot ce ai cunoscut pana atunci. E foarte comod sa traiesti cu obisnuinta.
Primele luni au fost usoare. Eu credeam ca toata lumea a acceptat decizia mea, ei credeau ca ma joc. In momentul in care s-a ingrosat gluma, au inceput atacurile. Desi incercam, nu puteam sa ma protejez. Cine te cunoaste, stie cum sa te loveasca. Iar cand intri intr-o stare urata, e destul de greu sa te scoti, de una singura.
Apropiatii nostri ne fac cateodata, mai mult rau, decat bine. Supararile lor, pricinuite de supararea noastra, ne influenteaza. Gandirea pozitiva si nadejdea in bine, astea ajuta. Restul, te infunda. Pune-te si scoate-te!!
Si, m-am scos! Cele mai grele au fost momentele cand nu vedeam nici o iesire. Nu stiam cum se vor rezolva. Nu mai puteam sa aud expresia “lasa timpul”. O detest si acum.
Cu iertare si iubire s-au reparat toate. Cand a venit linistea, au inceput lucrurile frumoase. Chiar cele mai neasteptate. Cand iei o decizie, ai datoria de a o explica celor implicati, dar nu ai datoria de a-i face sa si inteleaga. Asta trebuie sa se descurce fiecare. Daca as fi stiut de la inceput, mi-ar fi fost mai usor. Dar, vorba aia, prostii invata din greselile lor, cei destepti din greselile altora. 🙂 Notati-va!!
07/06/2011 at 12:41 am
Dar pentru cei ce asista detasati (de la distanta)si sunt mai putin la curent cu amanuntele, ce a distrus si ce a pus in loc acel big bang?:)
07/06/2011 at 7:03 am
Neatentia, nepasarea, nepotrivirea descoperita in timp au facut ca lucrurile sa se incheie. A fost o poveste pt un sezon (desi s-a intins pe cativa ani). Ideea ca nu asa se traieste a pus lucrurile in miscare, la care s-a adaugat dorinta de liniste, iubire adevarata, nu de aia ” te iubesc daca faci cum vreau eu” (de care aveam parte). 🙂 Am invatat “cum nu se face”, astept acum sa practic “cum se face”.