“Nu-i cer nimic…
Si totusi, daca-ar vrea –
O, dac-ar vrea sa-mi dea ce nu-i cer inca –
Ar face dintr-un lac o Marmara,
Si dintr-un melc, un Sfinx sapat in stanca.
Nu-i cer nimic…
Dar daca-ar fi sa-i cer
Ce-as vrea sa am si ce-ar putea sa-mi dea,
As picura-ntr-o cupa cu eter
Morfina
Si i-as cere-apoi asa :

Da-mi paradoxul frumusetii tale,
Da-mi prorocirea viselor rebele,
Da-mi resemnarea strofelor banale
Si controversa visurilor mele.

Da-mi tot ce-n prima clipa risipesti,
Si tot ce-n ultima aduni.
Da-mi fastul siluetelor regesti
Si perspectiva casei de nebuni…

Nu-i cer nimic.
Si totusi, daca-ar vrea –
O, daca-ar vrea sa-mi dea ce nu-i cer inca ! –
Ar face dintr-un lac o Marmara
Si dintr-un melc, un Sfinx sapat in stanca.”