Trebuie sa spun ca am presupus gresit ca o sa incep sa fiu zen, doar pentru ca am primit piramida. Lucrurile nu stau chiar asa de simplu. Nu am realizat, ca aveam o gramada de chestii de eliminat.

Si asa, am plans aproape toata saptamana, in zilele cand a plouat. Nu ma puteam abtine, nu puteam sa zic de ce. Doar plangeam, la greu! Era un prim pas, curativ, purificator. Apoi, am observat ca nu mai avem certuri in mintea mea. Nu mai incercam sa explic nimanui nimic, nu mai eram suparata pe actiunile altora, nu incercam sa demonstrez nimanui cat de mult a gresit. Asta a fost cel mai ciudat. Nu ma mai interesa! Chiar acum, in timp ce scriu, incerc sa ma fortez si nu sunt curioasa. Agresivitatea mea venea de la altii, iar altii, nu ma mai pot atinge acum.

Am dormit, am mancat, am lucrat cu spor, m-am plimbat, m-am vazut cu prietenii si am spus ce am simtit, fara sa ma gandesc ca va fi prost interpretat, fara sa astept ceva inapoi. Cel mai frumos lucru e sa iubim. Cel mai mare pacat e sa ii ranim pe cei pe care ii iubim. Pe asta o sa ma concentrez de acum inainte!