Mi-am adus aminte zilele astea, ca atunci cand a murit bunica mea, eram geloasa pe verisorii mei, ca erau mai mari si ca au avut mai mult timp alaturi de ea. Bunicii mei au fost casatoriti peste 50 de ani. Parintii mei sunt casatoriti de peste 30 de ani.
Noi, ne casatorim din in ce in mai tarziu. Facem copii mai tarziu. Poate alegem mai bine sau cautam mai mult decat au facut-o ei. Dar mi se pare ca trecerea timpului e in defavoarea noastra. Pentru ca vom avea mai putin timp alaturi de cei importanti. Am impresia uneori ca ne pierdem timpul aiurea.
Dar as putea fi optimista. Si as putea crede ca invatam sa ii apreciem, sa alegem calitatea, sa infrumusetam fiecare moment, sa ii dam intensitate. Sa traim intr-o zi, cat altii in zece. Asa-i ca se poate?
11/03/2011 at 12:15 am
Sigur că se poate, cum au putut părinții și bunicii noștri, evident că putem și noi, nu? De ce nu se întâmplă așa? Vrei să spui că mamele noastre au ales bărbați de calitate mai “slabă” pt. că s-au căsătorit mult mai devreme decât o veți face voi? Și eu simt uneori că pierd timp prețios, dar, îmi pare rău, în jurul meu văd numai imaturitate, deși aparent nu e așa. De câte ori am încercat am rămas dezamăgit de faptul că am fost respins, în principal datorită experiențelor lor anterioare(prea multe) cu bădărani. Îmi pare rău dar voi cu ăștia v-ați obișnuit și la asta vă așteptați de la relații viitoare. Nu știți să alegeți. Nu știți să faceți diferența intre tupeu nesimțit și siguranță de sine. Îmi pare rău, dar asta cred eu, din experiența mea. Sigur, mai sunt și excepții, din păcate foarte puține. Ar mai fi multe de adăugat, dar astea sunt probleme mult prea complicate pt. a fi exprimate așa ușor. Sper că va fi mai bine.
11/03/2011 at 8:21 am
Nu cred ca au ales mamele noastre rau, si da, toti suntem influentati de experientele trecute. Mie mi se pare ca nu mai avem aceleasi valori, dar va fi bine.