S-a pus scumpul de Balzac sa scrie o carte cu acest titlu, laudand in ea, cat e de puternica si devotata sotului femeia de 30 de ani. Cum se indragosteste ea de un altul, dar gaseste mijloacele de a nu cadea in pacat, de a nu se lasa tentata. Cum se foloseste de cunostintele ei pentru a-si ajuta sotul in cariera. Si m-am gandit cat e de diferita, sau ar trebui sa fie, femeia din ziua de azi.

In primul rand, avem datoria de a ne fi fidele noua. Si cand spun asta, ma gandesc ca trebuie sa facem ce simtim, sa ne purtam de grija, sa fim frumoase si active. Doar o astfel de femeie poate sa ingijeasca o familie, fara a-i deveni sclav. Scopul nostru pe pamant e sa facem ce ne face fericiti, sau ar trebui sa fie.

Daca as fi femeia din carte, care e iubita de sot doar cand e vesela si frumoasa, iar in momentul in care se imbolnaveste nu ii mai sta alaturi, ba mai are si amante, i-as face vant rapid, si mi-as da o noua sansa cu cel de care m-am indragostit. Isi traieste viata, fara a cunoaste placerile fizice, pentru ca sotul ei nu stie cum sa i le ofere. Daca ar trai azi, ar invata ca nu depinde doar de el, ci depinde si de ea, sa se cunoasca, sa experimenteze (si cu altii). Ar citi pe net ca nu iti poate oferi nimeni placere, daca nu stii sa ti-o oferi tu singura prima data.

Daca m-ar fi cunoscut pe mine, cartea ar fi fost scrisa altfel…