Am fost intrebata odata de cineva, daca stiu ce spune vulpea de struguri cand nu ii poate ajunge. Sigur ca stiam, spune ca sunt acri. Ii vrea, are pofta de ei, dar nu are nici un mijloc prin care ii poate obtine. Atunci concluzioneaza ca oricum sunt acri, deci nu are nevoie de ei. El a numit asta mecanism de aparare. Eu am raspuns ca nu il am, cel putin nu in felul in care e prezentat in situatia asta.

Bun…nu mi-a iesit din cap. Pentru ca nu e mecanism de aparare, e lasitate. E ipocrizie. Fiecare ne dorim in viata lucruri pe care nu le obtinem pana la urma. Facem ce putem, ce stim, fara rezultat. Cum putem nega sau diminua valoarea unui lucru sau a unei persoane dorite, doar pentru ca nu il obtinem sau nu e a noastra? Nu ne aparam asa, ne mintim, ne facem lasi. Curajos ar fi sa recunoastem ca nu era pentru noi, ca nu era momentul, ca avem altceva pregatit.

De mult am vrut sa iti spun asta!