“Tot ce-i nevoie sa inveti se afla la vedere, este de ajuns sa privesti in jur cu respect si atentie pentru a descoperi unde doreste Dumnezeu sa te conduca si care este cel mai potrivit pas pe care-l poti face in urmatorul minut.”

Citatul face parte dintr-o carte scrisa de Paulo Coelho. Scrie foarte frumos despre lume, insa prea optimist, dupa parerea mea. (isi scrie cartile in vila lui, de pe malul oceanului in Brazilia, hai sa nu fie!).

Am probleme cu Dumnezeu, i-am spus zilele trecute ca astept sa ajung la el, sa avem o discutie fata in fata, sa ii vad reactia cand ii spun ce parere am eu despre cum orchestreaza lumea. Pentru ca asta face. Totul face parte din marele plan.

As vrea sa stiu de ce cauta atatea mijloace sa ma dispere pe mine. Cu trecerea timpului am ajuns sa imi pierd increderea in oameni. Sunt cuminte, i-am tratat pe toti cu respect, am fost sincera si fidela. Ce am primit pentru asta?

Sunt varsatoare si se spune despre noi ca suntem vrajitoare, ca simtim lucrurile inainte sa se intample. E foarte adevarat, la mine e foarte dezvoltata latura aceasta. Cu toate astea, nu am gasit mijloacele de a ma proteja. Ma uit in jur, ma ascult, dar se pare ca nimeresc tot timpul in locul gresit. Oare ar trebui sa fac fix invers de cum cred eu ca e bine?