Ficatul e singurul organ uman care se poate regenera. Ce se distruge, se repara.
Spunem cand suferim, ca inima ne-a fost rupta in bucati. Chiar daca cu timpul durerea trece, raman cicatricele. Ele nu urmaresc toata viata, ne influenteaza in deciziile viitoare si uneori, nu in mod pozitiv. N-ar fi mai bine, cand ni se rupe inima in bucati sa se poata regenera ca si ficatul? Sa nu se vada urmele rupturii? Am putea-o lua de la inceput, fara sa fim afectati negativ de experientele anterioare. Sa pastreze mintea lectiile, dar inima sa fie ca si ficatul. Regenerata, fara urme.
17/11/2010 at 7:11 am
Nu cred ca o inima buna poate fii afectata negativ de experientele neplacute anterioare , sau de greutatile vietii. Eu cred ca o inima buna pastreaza ce e bun si iarta ce e rau. Se face si mai buna, mai nobila si mai inteleapta. Intotdeauna am crezut ca suferinta inobileaza omul. Toate astea cu conditia sa avem o inima buna. Iar cicatricele trecutului formeaza harta unei inimi intelepte. Daca s-ar sterge pur si simplu cred ca am repeta aceleasi greseli in viitor.
17/11/2010 at 10:56 am
eu ma gandeam sa ramane lectiile in minte si sa nu fii influentat negativ pe viitor, din cauza trecutului