Azi sunt 9 ani de cand a plecat. Mi-o amintesc perfect, fiecare detaliu al fetei sale, fiecare rid provocat de greutati, dar cele mai multe facute de la zambetul ei, imi amintesc de mainile sale. Port si acum cu mine poza ei. Cand sunt trista ma uit la ea si imi amintesc de povetele sale. Am trecut prin multe de atunci si nu cred ca este o zi sa nu mi-o amintesc. Nu avem o intalnire cu verisorii mei fara sa o pomenim. Era blanda, iubitoare, grijulie si imi facea toate poftele. Era credincioasa si m-a invatat sa ma rog, sa fiu buna, sa iert si sa iubesc.
Daca te uiti azi la mine buni, sper ca esti bucuroasa de ce vezi.
Leave a Reply