Category De-ale mele

Multa vreme m-am considerat anti-sociala ca nu puteam eu sa beau cand ieseam. Nu prea imi placea alcoolul, nu-mi placea starea de ameteala sau senzatia de oboseala de a doua zi. M-am remediat! Incet, incet a inceput sa imi placa…. Continue Reading →

Dimineata m-am trezit cu casa invadata de tantari. Mi-am pus cafeaua si am pornit la atac. Un prosop ca si arma, un scaun ca-s mica si nu ajung la tavan, o carpa uda sa sterg urmele de pe pereti si… Continue Reading →

“Uite cat e de prostanac, pretinde ca moare din pricina mea, de parca as fi o crampa intestinala.” (Un veac de singuratate, G. G. Marquez) Am zambit cand am citit fraza asta. Pentru ca e foarte usor sa spunem vorbe… Continue Reading →

Imi aduc aminte de zilele tineretii cand, pentru majoritatea deciziilor importante dadeam cu banul. Mi se parea asa usor. Ziceam inainte “Fi atent Doamne la ce fac eu!”, ca sa ma asigur ca misca moneda cum era mai bine. Aveam… Continue Reading →

Am invatat in timp sa ma bazez pe mine. Cand imi vine sa merg spre ceva, stiu ca am de luat ceva de acolo. Nu ma duc niciodata unde nu trebuie, dar sunt cunoscuta pentru statul prea mult intr-un loc…. Continue Reading →

Cand sunt prea obosita sau tulburata, o plimbare seara ma remonteaza. Imi place linistea, imi plac culorile orasului si imi place singuratatea. Ieri seara m-am trezit urmarita de un caine. Initial, am crezut ca e un caine vagabond. Dar avea… Continue Reading →

Nu stiu cati dintre voi va uitati la Seinfeld. Eu cred ca am vazut serialul, de fiecare data cand a fost la televizor. Mi-am amintit ieri de episodul in care George devine destept, pentru ca nu se mai gandeste la… Continue Reading →

Cand dorm cu geamul deschis si ma trezesc cu durere de gat dimineata, stiu ca vine toamna. O sa vina o perioada lunga cu mult intuneric si lumina din ce in ce mai putina. Cat de dor o sa imi… Continue Reading →