Category De-ale mele

Cred ca facerea femeii a fost o mare greseala. De fapt, nici Adam nu e un concept inspirat in sine. Nu cred ca a stiut creatorul nostru ce o sa iasa. Nu ma gandesc acum sa ii dau idei, sa… Continue Reading →

Ma simt groaznic de tacuta. Nu spun ca nu e bine sau ca n-ar fi fost cazul sa am o astfel de perioada. Dar parca sunt plecata…un picior aici, unul altundeva. Aud tot ce se intampla azi. Dar nu imi… Continue Reading →

Uneori sunt precum Toma. Cer semne ca sa stiu. Nu le cer ca sa cred. Cred deja! Doar ca sa stiu. Stanga sau dreapta? Sus sau jos? Le-am primit si mai demult. E normal sa le astept si acum. Nu… Continue Reading →

Unii cred ca cel mai rau lucru pe care-l poate face partenerul lor este sa ii insele. Eu cred ca e mai rau sa iti stea alaturi, cand e clar ca ar trebui sa plece. Sa ramana si sa te… Continue Reading →

Dupa un pahar de rose, un shot de Jager si o apa am inceput sa ma gandesc la transformare si la momentul in care nu mai iubesti pe cineva ca si pe un iubit, ci ca pe un prieten. Cand… Continue Reading →

Te dramuiesc în zgomot si-n tacere Si te pandesc in timp, ca pe vanat, Sa vad: esti soimul meu cel cautat? Sa te ucid? Sau sa-ngenunchi a cere. Pentru credinta sau pentru tagada, Te caut darz si fara de folos…. Continue Reading →

Cunosc o persoana trecuta de 50 de ani care se plange non stop. O stiu demult, si daca ar fi sa o caracterizez in vreun fel, as zice ca e vesnic nemultumita. De orice! Explicandu-mi intr-o zi cat ii e… Continue Reading →

As vrea sa fiu si eu ca toti oamenii. As vrea sa nu mai fiu intelegatoare. As vrea sa ma pot supara pe tot ce ma face sa sufar. As vrea sa pot bloca si sa intorc capul sa merg… Continue Reading →