Nu mai stiu sa fiu femeie. Nici nu stiu daca am stiut-o vreodata. Nici nu stiu ce inseamna de fapt. Stiu doar ca nu stiu sa accept ajutor, nu stiu sa las sa mi se deschida usa. Nu mai vorbesc de ingrijire. N-a fost unul in stare de asta. Asa ca am compensat. Am facut flotari sa-mi pot deschide singura borcanele si cara plasele cu cumparaturi. Am muncit mult sa-mi pot cumpara ce-mi doresc si sa nu fiu nevoita sa ma prostituez. Sunt lucruri pe care abia daca il las pe tata sa mi le faca, prefer sa platesc un strain.

Si ce daca port rochii, si-mi fac unghiile, si ma epilez, si-mi ingrijesc parul si tinuta? Si ce daca fac curatenie si mancare? Si ce daca zambesc si vorbesc frumos? Nu-i suficient!

Sau poate cand ei vor fi barbati, vom fi si noi femei…