Nu sunt eu foarte religioasa, dar merg destul de des la biserica, rar la slujba de duminca, mai mult in timpul saptamanii la rugaciuni. Mergand des, am ajuns sa cunosc fiecare pasaj din evangheliile citite, fiecare rugaciune. Ii recunosc si pe preotii cu har si pe cei cu “doar o meserie”. Desi scrie la intrare ca nu ai voie cu telefon mobil, la fiecare slujba este cineva care nu stie sa-si puna telefonul pe silent. Si de fiecare data, toti preotii se uita sa vada cine e pacatosul.
Stiu ca daca esti la biserica, trebuie sa fii atent la ce se spune. De la un capat la altul. Doar ca, nefiind ceva nou, de la un timp, mintea mea merge in alta parte. Ce spun ei si ce imi traduc eu:
“Iarta-i Doamne, daca cu gustul s-au desfatat” – Nu mai am voie la McDonalds, ca prea extaziata intru si ies de acolo.
“Iarta-i Doamne, daca de cititori in stele au ascultat” – Nu o mai ascult zilnic pe Netty
“Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti. Cine e aproapele meu? Cel care are mila de tine!” – AHA, am stiut eu ca nu inseamna ca daca sunt din familia ta, trebuie sa le faci bine, daca ei ti-au facut rau.
“Iarta-i Doamne, daca nu au fost atenti in timpul slujbei” – Ups, de mine e vorba.
Avem o gramada de reguli de urmat. Dar cred ca trebuie sa incerci zilnic sa iubesti, sa respecti, sa faci bine, sa te bucuri. Toate astea sunt mai importante, decat orice alta lectie. Fiecare sa mearga pe drumul lui, linistit si impacat. Fara a vrea rau altcuiva.