Category De-ale mele

De o vreme simt ca ma cheama Londra in vizita. In mintea mea am inceput planurile de calatorie. Citeam in Jurnalul Oanei Pellea cum spunea ea ca se plimba cu capul plecat prin Londra, pentru ca ii era rusine de… Continue Reading →

Am aflat de cateva minute ca cineva pe care il stiam nu mai e. Familia lui s-a pus aseara in pat linistita, nestiind ca se vor trezi cu o durere pe care o vor simti toata viata. Suntem la o… Continue Reading →

Mi-amintesc de-o vreme cand singura dorinta era sa-mi lipesc capul de spatele cuiva. Sa il asez si sa simt ca locul ala dintre umeri a fost creat special pentru mine. Stiam ca era locul meu preferat din intreaga lume, la… Continue Reading →

Cam de cand am realizat ca numele Alina vine de la “a alina” m-a cuprins un fel de febra de vindecare. Si de cand am inteles ca oameni sunt rai pentru ca sufera, am incetat sa comentez prea mult si… Continue Reading →

Imi place cand descopar lucruri frumoase in locuri in care nu ma asteptam, sau valori mari in oameni care nu pareau sa le aiba. Si-mi place cand vad tineri care se intreaba, care doresc sa demonstreze si care nu se… Continue Reading →

“Blestemata, ticaloasa de viata iti ofera surprize taman cand te-astepti mai putin.” “Ce taina o mai fi si asta? Ce vrea sa insemne muierea si cum o reusi sa slabeasca asa suruburile mintii noastre?” “Ei, zau ca rau au mai… Continue Reading →

Trairile trebuie sa le traim. Sentimentele trebuie sa le simtim. Supararea trebuie vindecata. Iar ce ascundem in noi trebuie scos la iveala. Fie ca e bun sau rau. Credeam ca e bine sa blochezi sau sa reprimi anumite sentimente negative…. Continue Reading →

Aveam intr-o vreme parerea ca aia fara minte n-ar trebui sa fie lasati sa voteze. Sau ca, pentru a avea carte de alegator, ar trebui sa treci printr-un test de masurare al IQ-ului. Am mai citit pe undeva o parere… Continue Reading →