Category De-ale mele

Nu mai stiu sa fiu femeie. Nici nu stiu daca am stiut-o vreodata. Nici nu stiu ce inseamna de fapt. Stiu doar ca nu stiu sa accept ajutor, nu stiu sa las sa mi se deschida usa. Nu mai vorbesc… Continue Reading →

Mi-am dat seama ca m-am saturat de vorbe. Oricat as avea nevoie de ele, oricat de mult mi-ar place sa le aud, sa le las sa ma invaluie, m-am saturat sa ramana doar atat, povesti! Mi-am adus aminte de o… Continue Reading →

Draga universule, In relatia mea cu tine, eu ma simt ca si la scoala, cand aveam grija sa am unghiile taiate, batistuta curata, parul pieptanat, papucii lustruiti. Iar tu esti invatatoarea care nu vine in control. Si in ziua cand… Continue Reading →

Am fost invatata saptamana asta, ca e preferabil sa faci o prostie mare, mare decat sa stai pe loc, blocat intr-o situatie la care nu ii gasesti nicio iesire. Orice greseala poate fi iertata. Si daca, ce incerci sa rezolvi… Continue Reading →

Exista un moment al trezirii. Ceva se transforma si multe certitudini nu iti mai par atat de certe. Universul a incercat sa te pregateasca pentru schimbare, ti-a trimis semnale, dar de cele mai multe ori, te aflai intr-o zona unde… Continue Reading →

Cu fiecare intalnire vin lacrimile. Fiecare picatura duce cu ea o farama de durere. Cu fiecare bucata dusa, sufletul se bucura mai mult. Oamenii se simt vinovati cand fac sa planga pe cineva. Si se gandesc ca e mai bine… Continue Reading →

Stii Doamne ca in incercarea ta de a ma invata detasarea m-ai pedepsit sa nu primesc ce vreau mai mult! Si eu am plecat capul si am zis sa se faca voia Ta… Dar hai sa vorbim un pic despre… Continue Reading →

Am terminat de citit Jurnalul Oanei Pellea si m-a lovit putin faptul ca vorbea de mama ei ca fiind iubirea vietii sale. Aceeasi expresie am auzit-o la o tanara tunisianca in vremea cand locuiam in Marsilia. Imi pare rau, dar… Continue Reading →