Se spune ca sufletele noastre lucreaza sa ne pregateasca intalnirea fizica cu cineva cu mult, mult timp inainte ca ea sa aiba loc. Si cu siguranta ati avut intalniri, mai altfel, cu persoane pe care v-ati amintit apoi ca le stiati dinainte. Le stiati, le remarcati, insa fara sa stiti de ce.

Omul are o structura fizica, mentala si sufleteasca. Majoritatea traiesc la nivel mental si cred ca aia e structura care trebuie multumita. Doar ca nu poti multumi mintea. Mintea e ca omul caruia ii dau un deget si apoi iti ia toata mana. Nimic nu-i destul.

Intr-o zi intalnesti pe cineva. Si fizic si sufleteste totul pare sa se aseze perfect. Sufletul stie ce stare sa transmita, si mana stie unde sa se aseze, ca si cum ar fi facut asta dintotdeauna … genul meu de intalniri! Dar una dintre minti se uita la diferente.

Ce faci cu mintea care se uita la diferente? Incerci sa o multumesti sau o pui mai mult in stare de confuzie lasand totul in grija fizicului si a sufletului?