Cand aveam vreo 13 ani, o verisoara mai mare imi spunea sa nu ma uit la cum se imbraca un barbat, pentru ca, daca nu-ti place, il poti schimba. Sfatul ei era sa ma uit la om! Nu stiu daca am pierdut pe drum abilitatea asta, dar uneori, am observat ca ma transform in fata babei.

“Exteriorul” zilelor noastre a devenit din ce in ce mai stralucitor, aparentele ne fura privirea. Si traim cu impresia ca daca exteriorul arata bine, interiorul va fi la fel. Eu chiar consider ca o grija pentru aspectul exterior denota si o curatenie a interiorului. Si din aceste motive am observat ca sunt stapanita, cateodata, de un aer de superificialitate. E reparabila, oricum!

Cand ai mei nu ma lasau sa arunc de acasa pahare ciobite, dar primite de ei cadou la nunta, le spargeam “din greseala”. Am aerisit foarte mult dulapurile din casa asa sau dand haine de pomana. Daca nu-ti place o camasa, ai oricand posibilitatea sa o arzi calcand-o (ohhh, fata babei a scris paragraful asta 😀 ).

Dar niciunul dintre noi nu are capacitatea de a remodela interiorul cuiva, pe acela nu-l poti arde tu, eventual te arde el pe tine. De aia e bine sa-l vezi mai bine, inainte de orice. Iar daca te arde, nu-i problema, te poate duce mai aproape de fata mosneagului. Si toate vrem sa fim in locul ei. Pentru ca primeste cele mai frumoase daruri!