Category De-ale mele

Exista o credinta potrivit careia omul isi doreste ce nu are, tocmai pentru ca nu are. Nu exista nimic altceva care sa sustina nevoia respectiva, in afara faptului ca ea nu exista in posesia noastra. Vreau ce nu am pentru… Continue Reading →

Oamenii vad mizerie in jurul lor numai cand o au in interior. Si cei negri pe dinauntru nu se vor putea abtine sa nu o imprastie unde vad bucurie. Va doresc putere multa sa nu cedati ispitelor. Ma gandesc la… Continue Reading →

Oamenii din jurul nostru sunt atat de incarcati negativ, incat uneori ti se face rau stand langa ei. Multi dintre noi nici nu ne dam seama cum se modifica starea noastra cand frecventam anumite locuri sau anumite persoane. Sau chiar… Continue Reading →

Am observat ca daca eu nu am nimic de spus celorlalti, nici ei nu au nimic sa-mi spuna. Daca simt ca nu prea am chef sa vorbesc, nu mi se vorbeste. Daca nu am chef sa lucrez, nici nu apare… Continue Reading →

Nu mai pot spune in cuvinte cum ma simt. As avea multe de transmis, dar parca nu exista cuvintele necesare in vocabularul nostru. Eram incalcita intr-o multime de fire. Fiecare era altfel si ma lega de cineva. Fiecare “cineva” ma… Continue Reading →

Ma simt retinuta la vama. Incerc sa trec dintr-o tara in alta si nu mi se da voie. M-au inchis intr-o camera mica, cu un pat de fier si o saltea tare. Am un geam prin care la amiaza intra… Continue Reading →

Aveam noi un sport national care se numea “luatul la misto”. Il faceam foarte bine. Imi place de Caragiale pentru ca ridiculiza societatea in ansamblu, nu dadea nume. “Luatul la misto” s-a transformat in timp in “atac la persoana”. Nu… Continue Reading →

Am gasit ieri intr-o carte un mesaj foarte interesant: “cauta acel lucru pe care gasindu-l te-ar putea face sa renunti la orice altceva”. Prima data m-am gandit ca se refera la toate aspectele vietii, dar cred ca de fapt se… Continue Reading →