Category De-ale mele

Intr-o zi din saptamana asta, eu o sa implinesc 32 de ani. De cand am facut 30, tot iau calculatorul, calendarul si buletinul, sa verific daca nu cumva m-am gresit la calcule. E o faza, stiu, va trece! Lucrurile se… Continue Reading →

Ieri seara mi-am rupt patul, am facut ceva flic flac-uri si un picior de sprijin din metal s-a rupt. Dimineata la apel a venit Mesterul Manole (aka tati) sa investigheze problema. Dupa cateva minute de istorie comunista, in care am… Continue Reading →

Ma gandesc uneori ca, asa cum omului i se da o anumita cantitate de noroc in lumea asta, poate se intampla la fel si cu vorbele. Poate avem un numar de vorbe pe care ni se da voie sa le… Continue Reading →

Lumea ne ofera mereu noi si noi posibilitati. Asta face sa ne dorim, in continuu, altceva. Pentru ca, daca posibilitatile sunt nenumarate si avem si norocul sa fie la indemana noastra, de ce sa ne resemnam in ce traim acum?… Continue Reading →

Mintea noastra se intreaba mereu pentru ca asta stie sa faca, asta e rolul ei. Intrebarile, cercetarile nu se opresc. Sufletul reuseste cumva sa simta sau sa intuiasca raspunsurile. Toti ne dorim sa traim bine si frumos. Dar, nelamurirea mea… Continue Reading →

Cand cineva imi vorbeste urat sau de rau pe altcineva, de cele mai multe ori incerc sa impac situatia, incerc sa scuz comportamentul celorlalti. Daca se intampla sa ascult pe cineva apropiat, stilul meu de a face pace e confundat… Continue Reading →

Exista mereu doua variante ale aceleiasi povesti, varianta celui care o spune si varianta celeilalte parti. Noi vom sustine varianta celui care ne-o povesteste, pentru ca empatia noastra va merge catre el. Plus de asta, nu degeaba o auzim dintr-o… Continue Reading →

Aud si vad in jurul meu mai multe fete cu pretentii si asteptari mult prea mari, dupa parerea mea, de la barbati. Si nu mi se par mari pentru ca as avea o parere proasta despre barbati, nici pentru ca… Continue Reading →