Category De-ale mele

A fost odata ca niciodata un taram pe care-l credeam fermecat. Desi in majoritatea povestilor, bestia se transforma in print, in a mea a fost invers. Nu stiu de ce am fost atat de naiva sa cred ca eu o… Continue Reading →

Textul acesta n-a vrut sa se lase scris. Si nu e intamplator, pentru ca am vrut sa vorbesc despre dimineata de duminica petrecuta la Manastirea Prislop, la mormantul lui Arsenie Boca. Spun ca nu e intamplator, pentru ca nici Parintelui… Continue Reading →

O stire citita ieri a reusit sa ma bucure si pe mine, si anume ca, Ministerul Educatiei ar putea introduce in scoli activitati optionale precum teatrul si educatia prin film. “Ar”- ul acesta ma cam incurca, pentru ca nu as… Continue Reading →

In viata familiala, pe perioada cresterii, parintii au intotdeauna dreptate. Ei stiu mai bine ce trebuie sa mananci, cu ce trebuie sa te imbraci, cand sa dormi sau cand sa te trezesti. Dupa ce cresti, mai ai sanse sa faci… Continue Reading →

Era o vreme cand sa ai indoieli mi se parea cel mai groaznic lucru. Dar indoiala presupune deja ca ai mai multe variante si ca, intr-un anume fel, tu ai tendinta sa mergi catre una singura sau te-ai decis sa… Continue Reading →

Ori o am, ori acum iese la iveala! Ieri am pus in ghiveci o planta. Si ma tot gandeam “oare o sa prinda radacini? oare o sa creasca? cum o sa-mi dau seama?” Si mi-am amintit cum ma masuram eu… Continue Reading →

“Draga Alina, Mai stii tu cand aveai vreo 20 de ani si tot radeai de una singura ca abia astepti sa te spovedesti si sa ii spui preotului “Parinte, m-am culcat cu un barbat insurat!” Iar dupa ce-l vezi ca… Continue Reading →

Cand o usa ti se inchide in nas, poti fi sigur ca e din cauza vantului suflat de Univers. Daca nu intelegi in interior de ce a suflat vantul din aceea directie, atata de poarta, pana pricepi. Nu prea poti… Continue Reading →