Este o întâmplare în filmul Zen. O mamă caută să-și salveze de la moarte copilul sugar. Medicamentele date de doctor nu-și fac efectul și aleargă la templul budist să ceară ajutor călugărului învățător de acolo. Acesta-i spune că există o singură cale de a salva copilul, mama trebuie să caute o familie în care nu a decedat nimeni și să ceară o boabă (nu știu dacă de mazăre sau de orez). Femeia aleargă, caută și se întoarce blestemând la templu că a fost înșelată, nu există familie care să nu aibă pe cineva mort. Asta a fost lecția pe care a vrut să o învețe maestrul. Suferința există!

S-ar putea să-ți placă: Ce-i duelul fara sabie?

Ți se spune să stai în inimă dar tu nu știi cum vine asta. Ți se spune că acolo găsești bucuria, dar dacă încerci să o cauți găsești de toate numai asta nu. Renunți și te întorci la gânduri. E terenul cunoscut. Ai experiență în a te juca cu ele, știi cum să le mulțumești chiar dacă e pentru o perioadă scurtă. Oricum nimic nu durează, nu-i așa?

Ce nu ți se spune e că inima e ca un palat cu multe încăperi, destul de inestetic construit, pentru că trebuie să treci dintr-o cameră în alta ca să ajungi în capăt, acolo unde stă presupusa bucurie. Ei, dacă deschizi o cameră, oricât de neplăcut ar părea ce e înăuntru, dacă faci curat și treci la următoare, nu mai e atâta jeg. Ori cu gândurile, după o vreme, au un fel al lor de-aș face algoritmi și se joacă ele cu tine.

Recomand câteva minute din filmul Zen seara, înainte de culcare!

(poza e printscreen făcută cu telefonul în timp ce mă uitam la film 🙂 )