Azi, sala mare a teatrului baimarean, a avut-o din nou invitata pe neobosita Stela Popescu. Ii spun neobosita, pentru ca dupa un spectacol ieri in Bucuresti, a luat trenul azi noapte spre Baia Mare, urmand spre seara sa plece din nou, pentru ca maine sa joace la Bucuresti. Am intrebat-o daca mai poate si mi-a spus ca da! O tin puterile pentru ca iubeste ce face. La Baia Mare au asteptat-o o gramada de copii, toti pregatiti sa-i recite o poezie, pentru a vedea daca pot urma cursurile unei scoli care ii invata pe copii sa faca filme. Stiati ca exista o astfel de scoala? Cea mai tinerica participanta avea 6 ani, iar cel mai mare 18.

Mi-a placut ca, la inceput, doamna Popescu a incercat sa-i faca pe toti sa se simta confortabil. Le-a spus ca e indulgenta, ca nu o intereseaza daca ai uitat textul, ca intelege ce inseamna a avea emotii, ea vrea doar sa vada copii normali, care simt ceea ce spun… aproape ca mi-a venit sa ma inscriu si eu, desi nu fac parte din categoria de varsta cautata :).

Nu mi-a placut atitudinea unor parinti, simteam ca pun prea multa presiune pe copii. Sau poate aveau nevoie sa fie incurajati, nu stiu, mie mi se parea stres. O mama i-a spus fetei sale ca ii da 100 lei sa vorbeasca tare cand e pe scena ( Dna Popescu le spunea copiilor sa vorbeasca mai tare), eu am vrut sa ii spun ca ii dau 2, numai sa-si lase fata in pace. Sa stiti ca parintii strica copiii…Si vedeti, si in teatru, un lucru are valoare doar cand il simtim!