Unul din hotelurile mele preferate din Antalya, Adam & Eve, oferea clientilor posibilitatea de a lua masa pe intuneric. Chelnerii erau orbi, meniul era recitat de acestia. Scopul era sa te bucuri mai mult de savoarea mancarii, sa te concentrezi… Continue Reading →

Atata ne place expresia asta si actiunea in sine, ca am gasit si o floare pe care am numit-o asa. Eu ma confrunt in perioada asta cu tentative de uitare, ale mele si ale altora. Vreau sa uit, vreau sa… Continue Reading →

Nu mai stiu cum sa interpretez ignoranta. Au americanii o expresie: “No news is good news”. Cred ca am preluat-o gresit. Ma gandeam ca, daca nu ti se raspunde, esti lasat in asteptare. Adica, nu e da, dar nu e… Continue Reading →

“Creierul omului poate deveni cea mai buna camera de tortura dintre toate cele pe care el le-a inventat.” Adica, noi cu mintea noastra, ne putem face mai mult rau decat oricine. E foarte greu de crezut si e si mai… Continue Reading →

In orasele mari, pasarile aduse din paduri devin dezorientate. Aglomeratia, galagia, cladirile inalte le fac sa isi piarda instinctul. Mi se pare ca asa se intampla si cu noi. Cunoastem tot felul de oamenii, lucram in medii stresante, suferim datorita… Continue Reading →

Mai demult, in Turcia, cand o fata trebuia sa raspunda unei cereri in casatorie, o facea cu cafea? Da! Baiatul venea la ea acasa, vorbeau vrute si nevrute, nici una legata de casatorie, iar cand ii facea cafeaua, daca era… Continue Reading →

Antalya nu mi s-a parut foarte diferita de ce e la noi. Lumea isi intinde hainele pe sarma afara, oile pasc pe marginea drumului, turcii se uita dupa femei in disperare. Daca ar avea meri in loc de portocali si… Continue Reading →