Category De-ale mele

Știi cum știi că ai operatori culturali în oraș care n-au prea multă treabă cu tine, ființă care ai putea fi publicul său? Atunci când ei organizează evenimente în timpul săptămânii, în timpul zilei și care musai trebuie să fie… Continue Reading →

Scriam pe la începutul anului că începuturile sunt magice, datorită posibilităților. Când nimic nu s-a întâmplat, poate să se întâmple orice. Când ceva se pune în mișcare, începi să intuiești către ce se îndreaptă. Atunci mă gândeam la modul general,… Continue Reading →

Îmi plac întrebările despre iubire și viață. Am descoperit despre mine că mă îndrăgostesc mai tare de cineva, cu cât stimulează mai mult în mine curiozitatea, cu cât îmi apar mai multe întrebări în minte. E cumva ciudat, ar trebui… Continue Reading →

Câteodată simți prea mult drag și nu știi ce să faci cu el. Este un cântec popular care zice ”dorul ce-i neîmplinit, arde ca focul mocnit”. Și știți cât de ușor se reaprinde focul mocnit. Sentimentele se cer împlinite, iar… Continue Reading →

Câteodată ți-e teamă și nu-ți poți explica de ce. Răspunsul cel mai simplu pe care ți l-ar da cineva ar fi că teama vine din necredință. Dar niciodată un răspuns nu te-a vindecat de-o teamă. Când starea persistă într-o situație… Continue Reading →

Am citit azi un articol despre small talk și despre rolul pe care poveștile mărunte îl au în a-i aduce pe oameni într-o zonă de confort care îi poate deschide către o discuție profundă. Astrele par să ne forțeze tot… Continue Reading →

Eu văd viața ca o oală cu apă care fierbe, iar noi suntem purtați de forța apei, ca și macaroanele. V-ați uitat vreodată cum umblă în oală macaroanele, ca bezmeticele? Încet, încet, unele dintre ele urcă la suprafața apei, și… Continue Reading →