O cunostinta m-a intrebat zilele trecute care e partea cea mai buna a statutului de “singura”. No more cooking, evident! Ea e cu 4 ani mai mica decat mine, casatorita de vreo 2 si m-a intrebat mirata ca “eu am gatit”?

Mie nu-mi prea place sa mananc. Ma delectez mai mult cu chestii lejere, dar asta nu m-a oprit sa fac mancare. Nici nu am facut mult, incat sa exagerez. Dar a fost primul lucru care mi-a venit in minte.

Auzind-o pe asta tanara, mi-am dat seama ca nu scrie nicaieri ca e obligatoriu. Totul tine de organizarea si alegerea noastra. Dar avem noi femeile o chestie, prin care reusim sa facem o corvoada din orice si sa ne traumatizam. Pentru ca nu sunt singura care asociaza scapatul de a face mancare cu iesirea din lagar.

Pentru final, cred sincer si din toata inima ca asta e unul din multele lucruri la care barbatii se pricep mai bine decat noi. Eu una stiu ca as avea incredere totala sa-i las sa-mi gateasca ei mie. 😉