Category De-ale mele

Rautatea sau singuratatea? Am vazut poza in articolul acesta si mi s-a parut un bun exemplu. O imagine face cat o mie de cuvinte. El e tipul care sta pe net si injura pe toata lumea, iar pozele descriu viata… Continue Reading →

Peste firea muta doarme Cerul plin de stele. Patru plopi ascund în umbra Casa dragei mele. Dar mi-a fost pesemne calea De-un dusman ursita: Am gasit lumina stinsa, Usa zavorita… De trei nopti aceeasi cale Bate calatorul. Cine n-are dor… Continue Reading →

Au fost multe zilele chinuitoare. Au fost multe orele pierdute in visare. Si a mai fost mersul cu capul in pamant sa nu vad lumea. Au fost rugaciunile spre cer si nevoia de raspuns. De ce a durat atat? Care… Continue Reading →

E o rugaminte frumoasa si sincera. Uitam, asa suntem facuti. E realista. Ea sau el pleaca, vor aparea lucruri noi, situatii diferite. Si timpul va cerne uitarea peste ce traiesc acum. Din pacate, unul singur nu poate face totul. E… Continue Reading →

Spune-i gandului tau sa nu mai vina inspre mine, spune-le ochiilor tai sa nu ma mai caute, spune-i gurii tale sa nu o mai astepte pe a mea, spune-i corpului tau sa nu mai tanjeasca dupa atingerea mea, spune-le mainilor… Continue Reading →

Nu stiu cum e sa vrei ceva si sa nu faci nimic. Nu stiu cum e sa speri. Nu stiu cum e sa ramai cu iubirea si sa uiti de subiectul ei. Nu stiu sa stau. Nu stiu sa tac…. Continue Reading →

N-are nimeni voie sa te opreasca sa zambesti si sa visezi, n-are nimeni voie sa iti taie aripile si sa iti opreasca zborul, n-are nimeni voie sa te forteze, n-are nimeni voie sa te chinuie, n-are nimeni voie sa iti… Continue Reading →

Majoritatea poeziilor si cartilor pe care le citesc sunt scrise de barbati. Cred ca cei care creaza au o fire mai sensibila decat restul. O altfel de perceptie, traiesc mai intens orice stare. Am recitit cateva poezii de-ale lui Eminescu… Continue Reading →