Deși are fular de lână, acesta nu e Adrian Nastase!

Am pe masa de birou o statuie mică a unui om care încearcă să gândească. E așezat pe jos, are coatele sprijinite pe genunchi, ochii închiși și privirea încruntată. Zic că încearcă să gândească pentru că din felul în care își ține palmele peste urechi pare că nu reușește și încearcă să se izoleze de zgomotul din jur. Câteodată, zgomotul din jur e atât de puternic și se aude cu atâta fermitate, încât dacă nu ești stăpân pe tine, te ia pe sus și te duce cu valul.

M-am lăsat dusă de val și m-am simțit mâhnită de faptul ca Adrian Nastase a participat la inaugurarea Coloniei Pictorilor din Baia Mare. Un fost prim ministru pe care justiția din România l-a trimis la închisoare, răspunzător și el alături de alții pentru nivelul nostru de trai, a venit, nu știm exact cum, la un eveniment atât de frumos. Și ce gazdă închide ușa unui musafir într-un Maramureș unde ospitalitatea e baza?

Din câte am înțeles, pe vremea când era ministru a făcut foarte mult pentru artă. E și colecționar, cunoscător, dar ce valoare au colecțiile lui și sprijinul pe care l-a dat artiștilor cumpărându-le lucrările, dacă acestea au fost luate din bani furați? Sigur, asta o gândim noi, cei care nu trăim din artă, cei care suntem foarte îndepărtați de greutățile cu care se confruntă artiștii.

Citind istoria artei, înveți că de la începutul timpurilor, marii sprijinitori ai artiștilor erau oamenii bogați, cei influenți și cei care se aflau la conducere. Din asta a învățat artistul că el trebuie să fie prietenul tuturor. Voi cum susțineți arta? Știți că de exemplu, muzeele nici măcar nu au fonduri pentru a achiziționa lucrări de artă ale artiștilor contemporani? Dacă ar fi să se schimbe asta, cine ar putea să o facă? Nu mediul politic?

Am redus zgomotul și am ascultat o mantră să pot scrie. Sâmbătă am reușit să ajung la o parte din colocviile organizate la colonie și a fost tare plăcut. Nu lăsați un om să șteargă munca mai multor oameni!

[foto: Andrei Bucișan]