Mi-aș dori să punem în dezbatere conceptul oi care nu merge cu turma. Stăteam ieri după-masă și cugetam că trebuie să fie tare plin de singurătate un astfel de drum. Apoi, cu siguranță că mai sunt și alte oi care se despart de ai lor, mânate de dorința de a nu face precum fac ceilalți.

Firul gândurilor m-a dus către imaginea oilor care nu-și urmează turma și care se întâlnesc la un moment dat și formează o turmă a lor. Să ai nevoie de apartenența la un grup, e în firea omenească. Știu dintr-o carte de-a lui Stephen Hawking că puse împreună, particulele reactionează diferit într-un mediu față de cum o fac separat. Prin urmare, chiar dacă pui oi separate de turmele lor pentru a forma o nouă turmă-concept, nu te poți încrede în rezultat. Mai mulți oameni care fac într-un fel singuri, fac diferit împreună, și de obicei, diferit dăunător.

Mi se pare o provocare mai mare să rămâi în turmă și să faci diferit în mijlocul ei. În noua conștiință a omenirii, conceptul părăsirii turmei e depășit. Dacă ești atât de încrezător în felul tău, ce te împiedică să rămâi între ei să le areți calea ta?