people around us
Am citit azi un articol despre small talk și despre rolul pe care poveștile mărunte îl au în a-i aduce pe oameni într-o zonă de confort care îi poate deschide către o discuție profundă. Astrele par să ne forțeze tot mai mult să căutăm sensul. În timp ce citeam, mă gândeam, articolul fiind în engleză, că there is no small talk, just small people.

Lucrurile se întâmplă pe fast forward, sincer, nu mai e vreme de discuții aiurea. Și devine evident, foarte rapid și foarte ușor, câtă calitate umană poartă în interior cel cu care vorbești. De la un om de calitate, nici măcar o privire nu e măruntă.

Deși am fost învățată, n-am priceput până zilele trecute de ce ai nevoie de oameni care au același obiectiv sau aceeași căutare în viața ca și tine. La o motivațională de asta ieftină care zicea că copilul când învață să umble în picioare, chiar dacă cade, nu îi e frică să se ridice, am răspuns că copilul se ridică pentru că îi vede pe cei din jur că merg, și astfel găsește puterea. De fapt, nici nu cred că e putere, e normalitate. Toți merg, e firesc și pentru el.

Noi suntem influențați de firescul zilelor noastre. Mă gândeam despre mine că eu merg unde e suflet, dar am golit atât de mult de conținut cuvântul ăsta, și nu în sensul bun, încât mi-am zis că o să introduc în vocabular cuvântul bucurie. Merg unde e bucurie.

N-am înțeles de ce mi-era greu să meditez zilnic, o făceam o perioadă, apoi mă opream. Undeva în interiorul meu, am considerat că meditația nu îmi îmbunătățește viața. Poate dacă îmi aducea rochii, vin, bărbați ori McDonalds, aș fi fost mai serioasă în practică. Așa îmi aducea liniște, relaxare, stare interioară bună…la ce e bună starea interioră bună dacă nu sunt rochii, vin, bărbați ori McDonalds???

În concluzie, e destul de simplu. Ce ai vrea tu să faci, cum ai vrea tu să trăiești, dacă nu îți iese după o grămadă de încercări, caută-i pe aia care au reușit și stai pe lângă ei. E ca și ecoul, dacă strigi, până la urmă se întoarce ceva la tine, numai să strigi în direcția bună!